Datoria migrațională

Datoria migrațională

Fluxul imigranților, care au invadat Europa în acest an, bate toate recordurile. Potrivit agenției UE pentru securitatea frontierelor externe Frontex, din ianuarie pînă în iulie 2015, frontiera UE a fost traversată de 340 de imigranți, în timp ce pe parcursul anului 2014 acest indicator a constituit 276 de mii. Doar în iulie curent numărul imigranților, care au ajuns la frontierele UE, a constituit oficial numărul record de 107 mii. În iulie 2014 aceștia erau de trei ori mai puțini.

Organizațiile umanitare oferă cifre și mai îngrijorătoare – potrivit unor date, doar în primul trimestru al anului 2015, pe teritoriul UE au ajuns pînă la 1,5 milioane de imigranți din regiunile de conflict din Africa și Orientul Apropiat.

Țările UE nu au ajuns la un acord

Uniunea Europeană nu este în stare să-i primească pe toți doritorii. În luna mai, Comisia Europeană și-a prezentat planul luptei cu migrația ilegală. Acesta prevedea distribuirea timp de doi ani, în țările UE, conform unui sistem de cote, 40 de mii de imigranți ilegali – pentru a elibera Italia, unde numărul imigranților, acceptați în 2015, deja constituia 90 de mii, și Grecia.

Însă planul Bruxelles-ului a fost respins de guvernele naționale.

Marea Britanie s-a pronunțat împotriva introducerii cotelor ale imigranți. Autoritățile Cehiei au declarat că controlul asupra fluxurilor de refugiați ține de competența guvernelor naționale și că Praga îl va controla singură. Șeful cabinetului premierului Ungariei a declarat că țara lui „în nici un caz nu va primi un asemenea număr de refugiați doar în baza deciziei UE”.

Împotriva s-au pronunțat Franța, Spania, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia și Slovacia. Drept răspuns, Italia, care suferă în urma fluxului de migiranți, a amenințat că le va elibera refugiaților vize Schengen, pentru ca aceștia să poată intra în orice altă țară a Uniunii Europene.

Summit-ul UE, care a avut loc la sfîrșitul lunii iunie, nu a reușit să adopte o decizie în problema distribuirii migranților între țările UE, deși pentru fiecare refugiat venit în UE, Bruxelles-ul intenționa să aloce cîte 6 mii de euro. Nu au putut ajunge la un acord pe această temă nici miniștrii de interne ai celor 28 de state-membre ale comunității, în cadrul ședinței Consiliului UE privind migrația, desfășurată pe 20 iulie.

Precum scria presa europeană, Austria și Ungaria au refuzat să primească migranții care au ajuns în țările mediteraneene ale Uniunii Europene. Bulgaria, Spania și Portugalia nun au fost de acord că primească un număr prevăzut de refugiați conform cotei, iar Marea Britanie și Danemarca, în general, nu participă la programul de plasare a migranților.

Atunci, funcționarii de la Bruxelles și-au amintit brusc de „țările care doresc să adere la Uniunea Europeană”.

Ideea lui Avramopulos – Ucraina ar putea primi pînă la 100 de mii de africani

Recent, comisarul european pentru migrație, afaceri interne și cetățenie în țările UE, Dimitris Avramopulos, într-un interviu pentru postul publice de radio din Italia RAI News 24 a declarat că statele, ce doresc să adere la Uniunea Europeană, trebuie să manifeste solidaritate. Și să primească și ei migranți ilegali.

„Precum știm, fluxul de mirganți din țările Africii și Orientului Apropiat este catastrofal, povara asupra unor țări este colosală. Mai ales suferă Italia și Grecia. Ar fi corect dacă țările care doresc să adere la Uniunea Europeană, vor participa la soluționarea acestei situații”, a spus el.

În timp ce ideea luminată a funcționarului de la Bruxelles s-a răspîndit doar asupra Ucrainei, care, la fel ca și Moldova, a semnat și ratificat acordul de asociere cu UE. Această țară, a declarat Dimitris Avramopulos, are un potențial mare – aici sînt multe terenuri fertile, climă blîndă, infrastructură accesibilă.

Cota de migrație pentru Ucraina, potrivit funcționarului european, deja se calculează. „Centrul nostru analitic a calculat că Ucraina este capabilă să primească pînă la 100 de mii de migranți și mai mult, deoarece dispune de un teritoriu semnificativ și, ce e important, de soluri fertile, unde africanii vor putea nu doar să-și creeze propria infrastructură, dar și să se ocupe de agricultură, să se poate asigura. Totodată, acest fapt ar putea servi drept un stimulent pentru dezvoltarea economiei ucrainene, deoarece migranții, în mare parte, sînt extrem de muncitori”, i-a dat asigurări Kievului comisarul european.

Pentru a redirecționa o parte din fluxurile de migranți din Africa și Orientul Apropiat spre Ucraina, Comisia Europeană a introdus corective în principiul distribuției cotelor de imigrare. Anterior, acestea depindeau de patru criterii: PIB-ul țării, nivelul șomajului, populația și numărul refugiaților primiți de această țară din 2010 pînă în 2014. Acum, la acestea au mai fost adăugate un șir de criterii: suprafața teritoriului, densitatea populației, precum și au fost reduse cerințele față de PIB.

Apropo, Ucraina a mai intrat în vizorul Uniunii Europene, în plan migrațional. În 2004, potrivit presei, miniștrii de interne ai Austriei, Estoniei, Letoniei și Lituaniei au propus să fie examinată problema creării pe teritoriul ei a unul centru unic pentru refugiații ceceni.

Apoi a apărut proiectul ministrului german de Interne, Otto Schily, care a considerat că ar fi bine să fie deschise mai multe centre pentru migranți, în afara Uniunii Europene. Ideea lui Schily a fost susținută de Italia și Marea Britanie. Londra a propus amplasarea acestor tabere pe teritoriul Libiei, unde pe atunci era liniște. Iar în cazul în care experimentul va avea succes, atunci să fie deschise centre pentru imigranți în Ucraina și în Balcani.

Însă în 2004 această idee nu a fost valorificată: numărul persoanelor, care au solicitat refugiu în UE s-a redus, iar Uniunea Europeană mai făcea față situației, iar „țările de la granițele UE”, precum spunea atunci reprezentantul Organizației Internaționale a Migrației, Jan de Vilde, „nu au nici un stimulent pentru a soluționa această problemă”.

Acum, la unele „țări de la granițele cu UE” a apărut un asemenea „stimulent” – acordul de asociere cu Uniunea Europeană. Un document cu obligații la maximum pentru membrii asociați și cu drepturi minime.

Cazul, cînd e bine să fii sărac

„Noi de multe ori le-am spus autorităților că „cașcavalul gratuit” al integrării europene, mai devreme sau mai tîrziu, va implica un șir de probleme, cu care deja se confruntă, spre exemplu, țările baltice”, a declarat pentru NOI.md directorul Institutului de studii diplomatice, politice și securitate, Valeriu Ostalep

Potrivit lui, poziția UE este de a reduce la maxim independența statelor subordonate și impunerea acestora unui șir de obligații. Actuala idee migrațională a eurocomisarului Avramopulos este un exemplu elocvent în acest sens.

„Pentru Uniunea Europeană, imigrația este o sursă de provocări, inclusiv un pericol pentru securitatea națională. De aceea, Bruxelles-ul caută orice formulă de soluționare a acestei probleme. Principiul de distribuire a imigranților, anunțat de eurocomisarul pentru migrație, „între toți fără excepție”, chiar dacă acești „toți” sînt doar membri asociați fără perspectiva calității de membru deplin al UE, ar putea deveni o variantă de soluționare a problemei”, consideră Valeriu Ostalep.

Totuși, consideră expertul, e puțin probabil că Moldova în viitorul apropiat va participa la acest experiment migrațional, dacă Uniunea Europeană, totuși, va trece de la vorbe la fapte.

„În virtutea dezvoltării noastre social-economice, noi nu sîntem interesanți pentru refugiați. Uniunea Europeană știe foarte bine că la momentul actual, Republica Moldova nu poate îndeplini toate cerințele de primire a migranților – noi nu avem o infrastructură corespunzătoare, posibilitatea de a achita persoanelor deplasate suma, ce li se cuvine conform Convenției Internaționale privind statutul refugiaților.

Mai mult, spre deosebire de Ucraina, RM nu are atîta pămînt liber, pentru a plasa aici zeci de mii de „africani muncitori”.

Potrivit Biroului pentru Migrație și Azil al MAI, în 2014, în Moldova locuiau 18521 de cetățeni străini, 8519 dintre care – temporar.

Dintre aceste 8,5 mii, 1364 de persoane au venit în țară în cadrul migrației de muncă, 502 – în calitate de investitori, 3399 de persoane pentru reîntregirea familiei, 2299 – la studii, 184 – în cadrul activității religioase, 96 – pentru acordarea asistenței umanitare etc.

Dacă studiem geografia imigrației, atunci pe primul loc acum se află refugiații din Ucraina – în 2014, în Moldova au obținut statut de refugiat 134 de cetățeni ai acestui stat. Urmează sirienii. Anul trecut, la Biroul de Migrație și Azil au fost depuse 61 de cereri de la cetățenii Siriei.

Directorul Biroului Migrației Olga Poalelungi a declarat într-un interviu pentru Sputnik.md că pe fundalul exodului în masă a cetățenilor din Pakistan, Afganistan, Siria și un șir de alte state nord-africane în Grecia, Italia și Germania, problema creșterii numărului de refugiați din aceste state nu amenință Moldova.

RM nu este atît de atractivă pentru imigranți. Moldova nu este în stare să achite cei $8 pe ti conform Convenției Internaționale privind statutul refugiaților: în 2014, mărimea îndemnizației achitate constituia 663 lei sau 15% din salariul mediu pe economie. De cele mai dese ori Republica Moldova este privită de imigranți, inclusiv din țările arabe, drept o țară de tranzit spre statele mai dezvoltate din UE.
 

 

SURSA: NOI.MD
Tagged with:

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *