„Europenizarea” eşuată a elitei politice moldoveneşti

„Europenizarea” eşuată a elitei politice moldoveneşti

Incapacitatea partidelor politice de la guvernare de a convieţui, asigurând un act de guvernare viabil şi eficient, este puternic determinată de permanentul conflict de interese şi lupta pentru împărţirea şi concentrarea puterii politice. Subordonarea politică în corespundere cu interesele grupurilor oligarhice a dictat şi continuă să influenţeze comportamentul forţelor politice.

Acest aspect caracterizează anatomia actorilor politici din Moldova, inclusiv a celor care reprezintă partidele pretins pro-europene, aflate la conducerea ţării din iulie 2009 încoace. Drept exemplu plauzibil poate servi recentul scandal politic legat de lipsirea de imunitate şi reţinerea fostului premier Vlad Filat.

Manifestările conflictuale ale partidelor de la guvernare au fost mereu prezente, chiar dacă fiecare dintre acestea a tins să se înrudească cu partidele pan-europene. Cu toate acestea, principiile partidelor europene, care implică dialog şi democraţie internă, nu au fost deloc popularizate în interiorul formaţiunile pretins-proeuropene, fapt ce a diminuat puternic „europenizarea” lor.

„Raison d’être” a partidelor politice moldoveneşti

Natura clasei politice moldoveneşti nu a putut fi schimbată de aderenţa acestora la familiile partidelor pan-europene. Aceasta nu a contribuit substanţial nici la îmbunătăţirea relaţiilor interpartinice şi nici la democratizarea lor internă.

Or, interesul lor vital a fost şi este de a-şi asigura imunitatea şi o balanţă de putere cât mai avantajoasă, fie un monopol total asupra puterii în stat. Astfel, proximitatea de partidele pan-europene a contat foarte puţin sau chiar deloc în maturizarea şi „europenizarea” clasei politice moldoveneşti.

La fel, nici formaţiunile pan-europene nu au depus eforturi suficiente pentru a corecta conduita entităţilor politice moldoveneşti, văzute timp îndelungat, în mod eronat, drept ancore pentru integrarea europeană în Republica Moldova (PLDM, PD şi PL). În acest context, „europenizarea” clasei politice moldoveneşti a fost mai degrabă artificială, dar şi superficială, fapt la care a contribuit naivitatea partidelor pan-europene şi falsitatea forţelor pro-UE aflate la guvernare.

Efectul nul al proximităţii de partidele pan-europene

Cele trei partide de la guvernare, PLDM, PDM şi PL, au început să adere efectiv la familia partidelor pan-europene după ce au ajuns la putere. Acestea au obţinut statutul de membru observator sau asociat în Partidul Socialiştilor Europeni — PDM, Partidul Popular European — PLDM şi Partidul Alianţa Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa (ALDE) – PL.

Interesul pentru aderarea la aceste entităţi nu este întâmplător. Or, apartenenţa la acestea asigură „punţi de comunicare” cu partidele care deţin o pondere majoră în Parlamentul European, precum şi capacităţi de a influenţa deciziile adoptate în cadrul altor instituţii europene (Comisia Europeană şi Consiliul European). Totodată, aceasta oferă acces la platforme informale de interacţiune cu diverşi lideri ai ţărilor UE. Partidul Popular European numără formaţiuni politice care sunt la guvernare, în coaliţie sau individual, în 10 ţări ale UE, Partidul Socialiştilor Europeni – în 13, iar ALDE – în 7.

Dar această proximitate faţă de şefi de guvern sau preşedinţi de ţară nu a contribuit la „europenizarea” partidelor moldoveneşti. Din contra, cele din urmă au rămas la acelaşi nivel de democraţie internă, transparenţă şi integritate. Totodată, în public au început să apară tot mai multe informaţii şi probe despre implicarea PDM, PLDM şi/sau PL în acţiuni de capturare a instituţiilor în stat, trafic de influenţă, achiziţii publice trucate, infracţiuni în sistemul bancar etc.

Cu toate acestea, liderii partidelor moldoveneşti aflate la guvernare au continuat să participe la reuniunile partidelor pan-europene, fără a se confrunta cu obiecţii, critici sau restricţii. Acest lucru denotă un nivel înalt de indulgenţă din partea partidelor pan-europene, criterii joase de integritate impuse de către acestea, fie mecanisme ineficiente de verificare a partidelor politice care se află în componenţa lor.

În loc de concluzie…

Există o necesitate urgentă ca partidele pan-europene să aplice criterii minime de integritate, transparenţă şi democraţie internă pentru partidele care aderă, fie ca membri deplini sau ca observatori. Un mecanism eficient de evaluare şi monitorizare a partidelor membre trebuie să fie pus la punct. Aceasta ar genera constrângeri şi condiţionări externe stricte, ce ar putea impulsiona transformări interne, contribuind la iniţierea unei „europenizări” reale a partidelor.

În absenţa unor mecanisme de verificare şi condiţionare, partidele şi liderii europeni încurajează erodarea propriei imagini în Moldova şi în alte ţări non-UE.

Or, acceptând în cercul său lideri politici din Moldova, figuranţi în numeroase cazuri de corupţie, partidele şi liderii europeni se compromit şi ca urmare distanţează cetăţenii moldoveni de proiectul european.

 

http://www.ipn.md/ro/integrare-europeana/72401