Executorii judecătoreşti privaţi: 5 ani de scandaluri şi permisivitate

Executorii judecătoreşti privaţi: 5 ani de scandaluri şi permisivitate

În sistemul de executare din Moldova are loc scandal după scandal. Participarea la atacurile raider asupra celor mai mari şi mai profitabile companii şi bănci, contribuţia la realizarea schemelor de amploare de spălare a banilor prin intermediul sistemului de drept din Moldova, obţinerea onorariilor de milioane din contul mijloacelor bugetare, participarea în scheme ilegale de înstrăinare a patrimoniului public – acesta sînt doar cîteva dintre cazurile în care în ultimul timp figurează executorii judecătoreşti.
 
Totodată, există o mulţime de cazuri particulare, cînd, de pe urma acțiunilor executorilor, suferă oamenii simpli, care sînt nevoiţi se lupte cu aceştia din cauza acuzaţiilor nefondate. Oamenii se adresează presei, se plîng organelor de supraveghere, însă nimic nu se întîmplă. Actualul sistem al executorilor judecătoreşti din Moldova a fost construit din start astfel încît executorul judecătoresc, avînd competenţe extrem de extinse, în majoritatea cazurilor, este scutit de pretenţii faţă de activitatea lui.

Business în locul serviciului public

Cu circa 15 ani în urmă, în cadrul Ministerului Justiţiei au fost creată o subdiviziune responsabilă de executarea deciziilor judecătoreşti. Către acel moment, numărul verdictelor, existente doar pe hîrtie, atinsese un nivel critic. Jumătate dintre hotărîrile judecătoreşti rămîneau neexecutate, fapt ce ameninţa Moldova cu o mulţime de condamnări şi sancţiuni financiare substanțiale la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului.

Pe acest fundal, în ţară a apărut Departamentul executare a deciziilor judecătoreşti, care a fost modernizat în repetate rînduri, chiar pînă în momentul apariţiei executorilor judecătoreşti privaţi. S-ar părea că deetatizarea procedurii de executare în acest sistem ar fi trebuit să aducă rezultate pozitive.

Cu cinci ani în urmă, în Moldova au apărut primii executori judecătoreşti care au renunţat la statutul de funcţionar public, au obţinut licenţe şi au schimbat cabinetele statului cu oficii private. Se preconiza că reforma va îmbunătăți situaţia în acest domeniu, prin reducerea fluxului de plîngeri de la cetăţenii şi întreprinzătorii nemulţumiţi de operativitatea şi calitatea serviciilor executorii.

Schimbările ce au urmat sînt evidente, însă ele nu pot fi numite pozitive. Din primele luni s-a constatat că instaurarea ordinii în sistemul executoriu a suferit eşec. Executarea deciziilor judecătoreşti seamănă mai mult cu o afacere decît cu un serviciu public.

Totuşi, reforma a fost din start planificată astfel, încît MInisterul Justiţiei să nu aibă suficiente pîrghii de a influenţa activitatea executorilor. Pentru a-i aduce pe aceştia la realitate, au fost operate un şir de modificări în legislaţie, însă fără niciun efect. O parte dintre modificări au extins şi mai mult competenţele executorilor judecătoreşti, lăsînd în urmă lipsa controlului, nefuncţionalitatea mecanismelor de tragere la răspundere şi alte probleme.

Executorii judecătoreşti au obţinut acces gratuit şi nelimitat la banca centrală a cadastrului imobiliar. Recent, ei au obţinut acces la Registrul informaţiei criminalistice şi criminologice al MAI. Se poartă negocieri în vederea oferirii accesului executorilor judecătoreşti la bazele de date ale Comisiei Naţionale pentru Piața Financiară, ale Agenţiei Naţionale Transport Auto şi ale Serviciului Vamal.

În audienţă la executor – în alt raion

Potrivit informaţiei Direcţiei profesii şi servicii juridice a Ministerului Justiţiei, astăzi, în ţară activează circa 190 de executori judecătoreşti, reuniţi în trei camere teritoriale. Săptămîna trecută, la comunitatea executorilor au mai aderat 15 persoane, care au susţinut cu succes examenul de acces la profesie.

Pînă la reforma sistemului de executare silită, în ţară activau circa 330 de executori judiciari publici. În opinia experţilor, creşterea numărului executorilor în Moldova este frînată artificial: lipsa alternativei şi concurenţei sănătoase permite menţinerea unui plafon înalt al onorariilor, fără a se preocupa de calitatea lucrului, fără a-şi face griji de reducerea veniturilor.

Şi distribuirea lor teritorială ridică mari întrebări. Dacă la Chişinău şi în suburbii şi-au deschis oficii circa jumătate dintre numărul executorilor, atunci în unele raioane există doar cîte un executor. Mai există şi localităţi în care oamenii sînt nevoiţi să plece în alt raion, în audienţă la executor.

Nemijlocit, la Chişinău activează 73 de executori, dintre care 18 – în sectorul Centru, cîte 16 – în sectoarele Botanica şi Rîşcani, 14 – în sectorul Buiucani şi 9 – în sectorul Ciocana. Alţi 3 executori judecătoreşti şi-au deschis oficiile la Anenii Noi, iar 7 –la Ialoveni. Totodată, în 9 raioane ale Moldovei activează cîte 2 executori, iar în 7 – cîte unul.

Raider în stil moldovenesc

„În acest sistem situaţia este catastrofală, comentează pentru NOI.md unul dintre foştii conducători ai Direcţiei generale judecătorii, notariat şi avocatură din cadrul Ministerului Justiţiei. Putem doar să ne minunăm de ceea ce se întîmplă. Nu a fost întreprinsă, practic, nicio măsură pentru a pregăti minuţios reforma, ce prevedea trecerea de la sistemul de stat de executare silită la cel privat.

Cei de la Minister nici nu s-au interesat cîţi executori cu studii juridice superioare activează în fiecare oficiu, cîte titluri executorii rămîn, ce sume urmau a fi transferate la buget. Nu e de mirare că după reformă s-a dovedit că în unele raioane nu există niciun executor judecătoresc.

Contrar bunului simţ, executorii obţineau licenţe fără a susţine vreun examen sau a participa la vreun concurs. Astfel, în loc să excludă corupţia în rîndul executorilor judecătoreşti, aceştia, dimpotrivă, au obţinut posibilităţi şi competenţe suplimentare. Consecinţele aşa-zisei reforme noi le suportăm pînă în prezent.

În plus, lor li s-a oferit posibilitatea de a primi onorarii exagerate şi nimeni nu s-a implicat să sisteze acest raider în stil moldovenesc. Cei de la Ministerul Justiţiei, care a promovat activ reforma, se pare că au fost foarte interesaţi de acest fapt. Actualul preşedinte al Curţii Constituţionale, Alexandru Tănase, care a iniţiat această reformă pe cînd era ministru al justiţiei, a calificat-o drept una dintre cele mai importante realizări ale Guvernului.

Deputaţii din partea partidelor de guvernămînt sau nu au intrat în esenţă, sau au votat la comandă pentru noua Lege cu privire la executorii judecătoreşti şi pachetul de modificări la Codul de executare. În rezultat, Tănase a părăsit Ministerul, iar ţara s-a ales cu un şir de surprize din partea noului sistem de executare.

Iar prima surpriză a fost că, din cauza neglijenţei persoanelor responsabile, fiind lăsaţi de capul lor, executorii judecătoreşti se ocupau doar cu titlurile executorii ce prevedeau acoperirea cheltuielilor de executare. După un şir de acţiuni nesemnificative, ce constau deseori în mutarea titlurilor executorii din oficiu la bancă, pe contul bancar apăreau onorarii de sute de mii sau chiar milioane de lei.

O parte considerabilă de titluri rămîneau neexecutate. Mulţi creditori pur şi simplu nu au suficiente mijloace ca să-şi permită cheltuieli excesive şi nejustificate, ce implică executarea silită cu ajutorul executorilor privaţi.

Unii executori judecătoreşti, practic, s-au specializat pe procese de amploare, ce ţin de împărţirea patrimoniului şi „scoaterea” datoriilor mari. În cadrul unor asemenea procese, ei sînt gata să vină la debitor chiar şi în fiecare zi, în funcţie de onorariu. Încercaţi însă să veniţi la un executor şi să-i solicitaţi ajutorul pentru restituirea cîtorva mii de lei şi veţi vedea reacţia lui.

Executorii au început să se îmbogățească din contul bugetului, să participe la scheme ilegale de înstrăinare a patrimoniului şi de spălare de bani, fără să poarte vreo răspundere pentru acţiunile lor. Au fost create toate condiţiile pentru ca unele persoane să se îmbogăţească peste noapte. Dacă nu va fi instaurat un control şi nu vor fi întreprinse măsuri urgente, atunci situaţia s-ar putea înrăutăţi şi ar putea evolua în avantajul cercurilor criminale şi al businessului ilegal”.

Onorariu pentru executarea benevolă

Reforma, cu care se mîndreşte fosta conducere a Ministerului Justiţiei, le-a permis executorilor să le înainteze debitorilor onorarii nejustificate, chiar şi în cazul executării benevole a verdictului, acestea fiind percepute automat împreună cu datoria de bază. Faptul că în mai multe cazuri datornicul este dispus să execute verdictul singur, fără atragerea părţii terţe, deseori nu este luat în consideraţie.

În acest sens, este elocvent cazul cu datoriile SA „Termocom”, de pe ale cărei conturi au fost decontate atît datoriile, cît şi onorariile executorilor. Din întreaga sumă a datoriei, onorariul executorului judecătoresc a constituit circa 2,7 milioane de lei. După acest incident, au fost elaborate şi adoptate modificări la sistemul de executare silită.

Executorii judecătoreşti au fost obligaţi să le prezinte părţilor, într-un anumit termen, pentru executare benevolă. Dacă partea respectivă se încadrează în acest termen, atunci executorul poate percepe doar taxa pentru intentarea şi arhivarea dosarului de executare. Totuşi, precum arată practica, date fiind formulările ambigue din legislaţie, executorii judecătoreşti s-au învăţat să ocolească această regulă şi să perceapă onorarii chiar şi de la plătitorul benevol.

Pentru a atenta la mărimea remunerării executorilor, Ministerul Justiţiei a avut nevoie de ani întregi. Doar după cîţiva ani de la reformă, instituţia, în sfîrşit, s-a interesat de cazurile în care onorariile pentru serviciile de executare ajungeau la sume din 7 cifre. Totuşi, remunerările exorbitante sînt accesibile şi astăzi pentru executorii care au reuşit să-şi concentreze în mîini activitatea cu marii debitori.

Sînt cunoscute şi cazuri în care executorii judecătoreşti îi bombardează pe cetăţeni cu cerinţele de a achita datoria, care a fost achitată demult fără participarea lor. În special, acest lucru se referă la amenzile aplicate de către reprezentanţii MAI şi ai altor organe de constatare. Se ajunge chiar pînă la arestarea conturilor bancare ale aşa-zisului rău-platnic, care poate afla despre acest lucru nemijlocit la bancă.

Pe de altă parte, întreprinzătorii şi persoanele fizice sînt indignate de practica executorilor judecătorești de aplicare a arestului la toate activele companiei sau la toate conturile cetăţeanului, chiar şi în cazul unei datorii minore. În cîteva minute, sînt arestate conturi bancare, imobile, automobile şi chiar proprietate intelectuală. Şi doar ulterior executorul începe să se clarifice – cîţi bani are întreprinderea pe cont şi cîte active sînt suficiente pentru stingerea datoriei, dacă aceasta este demonstrată în instanţă.

Totodată, nu există mecanisme eficiente de supraveghere a activităţii executorilor judecătorești. Victimele acţiunilor lor în majoritatea cazurilor sînt nevoite să suporte litigii de durată şi fără perspectivă sau să scrie plîngeri la Uniunea Naională a Executorilor Judecătoreşti şi la Ministerul Justiţiei, fără a spera la o reacţie eficientă.

Atmosferă de permisivitate

În urma reformei, supravegherea activităţii executorilor era în competenţa Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. Doar după un anumit timp, în urma scandalurilor privind atacurile raider asupra companiilor şi băncilor moldoveneşti, funcţiile de control şi de instituire a măsurilor disciplinare au fost restituite Ministerului Justiţiei, care însă le aplică doar în cazuri excepţionale.

„Conducerea Ministerului Justiţiei trebuie să poarte răspundere pentru sistemul de executare silită şi să acţioneze neîntîrziat pentru a schimba situaţia în acest mediu corupt, consideră expertul nostru. Situaţia trebuie evaluată urgent şi urmează a fi adoptate măsuri care să permită restabilirea ordinii şi retragerea licenţelor pe numele executorilor care s-au discreditat. Este vorba atît de încălcările faţă de cetăţenii de rînd, cît şi despre cazurile de rezonanţă.

Pînă în prezent nu au fost traşi la răspundere unii executori cu ajutorul cărora a fost posibilă înstrăinarea acţiunilor principalelor întreprinderi din domeniul financiar-bancar. În instanţă a ajuns doar un singur dosar. Nu există o reacţie adecvată şi la participarea executorilor în schema internaţională de spălare a banilor ruseşti prin Moldova, cînd pe conturile unui executor au trecut circa 17 miliarde de dolari.

Este vorba despre nişte grupări bine organizate cu participarea executorilor care acţionează pe teritoriul Moldovei. Detaliile scandaloase făcute publice sînt doar vîrfurile unui aisberg. Noi devenim martorii consecinţelor atmosferei de permisivitate totală, care a devenit caracteristică pentru sistemul de executare silită după deetatizarea ei”.

 

SURSA: NOI.MD