Partidul Liberal: criza de identitate

Partidul Liberal: criza de identitate

Parlamentul l-a lăsat în funcție pe ministrul Apărării și, prin cumul, vicepreședintele și „portmoneul” principal al Partidului Liberal, Anatol Șalaru.

În ajunul ședinței (în cadrul ședinței Comisiei parlamentare pentru apărare, securitate și ordine publică) ministrul s-a „pocăit”, spunînd că declarațiile sale privind aderarea Republicii Moldova la NATO și unirea cu România au fost făcute în mod privat, constituie o opinie personală și nu amenință neutralitatea și independența țării.

„Cred că aici se vede influența partenerilor din Partidul Democrat, care, sînt convins, l-au rugat insistent pe domnul Șalaru să nu mai enerveze electoratul”, consideră analistul politic Igor Boțan.

Vîrful PL-ului, în ultimul timp, este cuprins de febră, fiind aruncat dintr-o extremă în alta. Atacurile de „unionism acut” (declarațiile lui Șalaru sau Chirinciuc privind unirea cu România ca singura soluție pentru Moldova) sînt alternate cu atacurile de „statalitate” (declarațiile permanente ale unionistului „oscilant” Ghimpu că unirea Moldovei cu România nu va fi, precum și acțiunile demonstrativ-patriotice ale funcționarilor liberali).

Partidul Liberal trece acum printr-o criză de identitate: pe eșichierul de dreapta, unde nu demult dominau PL și PLDM, are loc o reformatare de proporții.

„Noua dreaptă” în persoana Platformei „Demnitate și Adevăr” și a proiectului politic al Maiei Sandu încă nu s-au formalizat în partide, iar sondajele sociologice deja arată trecerea lor în viitorul parlament, în timp ce ratingul Partidului Liberal scade fulminant. Potrivit recentului sondaj efectuat de CBS-AXA, acesta s-ar redus pînă la 1,2%, iar în cazul alegerilor anticipate, PL ar putea rămîne în afara Parlamentului.

Identity crisis

Politologul Bogdan Țîrdea consideră că acum Partidul Liberal este afectat de „sindromul PPCD”. „Partidul Liberal trece astăzi printr-o criză și o dezorganizare totală. Platforma DA pur și simplu «devorează» organizațiile de partid ale liberalilor în teritoriu. Atît unii, cît și alții preferă să nu vorbească despre aceasta, însă asta e realitatea. De aceea, conducerea partidului se agită așa”, a declarat politologul. Potrivit lui, astăzi, PL a ajuns „în ipostaza PPCD-ului modelul anilor 2005-2009”.

Să facem o comparație. Pînă în 2005, Partidul Popular Creștin Democrat, ca succesor al Frontului Popular, era principala forță radicală de dreapta din țară, principalul „purtător” al ideii unionismului și luptător împotriva comunismului.

În 2002, după numeroasele mitinguri și închiderea centrului capitalei pe cîteva luni din cauza orășelului de corturi, Iurie Roșca și colegii săi, care cereau trimiterea comuniștilor la gunoi, demiterea guvernului și organizarea alegerilor noi, au reușit să obțină, cu sprijinul activ al APCE, un șir de cedări semnificative de la autorități. Iar în anul 2003, cu ajutorul americanilor – să zădărnicească semnarea planului Kozak.

Însă deja în 2005, fostul frontist și anticomunist înverșunat Roșca își schimbă cardinal ritorica, abandonează pozițiile unionismului și, „pentru menținerea păcii în țară”, votează pentru alegerea repetată a lui Vladimir Voronin la funcția de președinte, iar mai tîrziu devine vicepremier în Guvernul Zinaida Greceanîi.

„Rebrandingul” PPCD-ului și transformarea lui Iurie Roșca dintr-un unionist activ într-un statalist convins nu puteau să nu aibă impact asupra carierei lui politice și, practic, a distrus PPCD.

La alegerile parlamentare din 2009, creștin-democrații au obținut puțin mai mult de 3%, la alegerile repetate din 2009 nu au ajuns pînă la 2%, iar în alegerile din 2010 – nici pînă la 1%.

Nișa principalului partid naționalist și unionist al țării a fost ocupată de Mihai Ghimpu și Partidul lui Liberal, care și-au proclamat drept prioritate lupta împotriva comunismului, ieșirea Moldovei din CSI, aderarea țării la UE și NATO.

Timp de șapte ani, ritorica lui Mihai Ghimpu s-a schimbat. Nu, el nu a devenit un statalist convins și nu a renunțat conștient la ideea unionismului. El a fost impus să declare acest lucru.

„Pe de o parte, Ghimpu este un unionist și un anticomunist înverșunat, însă acum el este nevoit să voteze împreună cu comuniștii. Fie și foști. Cu oamenii care au părăsit rîndurile PCRM, însă electoratul nu poate fi amăgit.

Al doilea moment. Pentru a rămîne la putere, Ghimpu a fost nevoit să facă iarăși alianță cu Partidul Democrat. Anterior, asemenea alianțe erau diluate de PLDM de centru-dreapta, însă acum liberal-democrații au rămas păgubași și au plecat în opoziție.

În rezultat avem următoarele: unionistul Ghimpu face parte dintr-o alianță care, în esență, este de centru sau chiar de stînga. Mai mult de jumătate din membrii lui sînt democrați și ex-comuniști. Totodată, mulți dintre ei sînt și moldoveniști.

Președintele Partidului Democrat, Marian Lupu, de exemplu, a declarat în repetate rînduri că limba vorbită în Moldova este moldovenească, dar nu română, și că Partidul Democrat nu are de gînd să voteze pentru modificarea denumirii limbii de stat în Constituție.

Al treilea moment – parteneriatul cu Vladimir Plahotniuc acum are un impact negativ asupra imaginii lui Mihai Ghimpu și a liberalilor. Reputația negativă a lui Plahotniuc și antiratingurile lui se proiectează asupra Partidului Liberal și a liderului său.

Al patrulea moment – alianța tacită dintre liberali și comuniști în Consiliul municipal Chișinău 2013-2015. Electoratului de dreapta îi este greu să înțeleagă și să accepte votul comun al anticomuniștilor cu adversarii săi de idei.

Toate acestea, în final, au condus la prăbușirea ratingurilor și a rîndurilor Partidului Liberal. Și în cazul alegerilor anticipate acest partid ar putea suferi un eșec răsunător”, consideră Bogdan Țîrdea.

Liberalii au mai trecut printr-o etapă similară în istoria lor. Lor le-a fost prezis un posibil eșec și dispariția de pe arena politică. Aceasta a fost în primăvara anului 2013, cînd Vladimir Filat, care lupta cu Vladimir Plahotniuc, a scindat intenționat PL, eliminînd grupul liberal-reformatorilor lui Ion Hadîrcă. Însă atunci Plahotniuc l-a depășit pe Filat și proiectul Partidului Liberal Reformator a eșuat. Iar un alt înlocuitor echivalent lui Ghimpu și PL-ul lui nu era pe eșichierul de dreapta.

Situaţia din 2016 se deosebește cardinal de ceea ce a fost în 2013. Electoratul „s-a copt”, iar proiectul de resetare a eșichierului de dreapta este supravegheat de partenerii occidentali. Partidul „Platforma Demnitate și Adevăr” deja a fost înregistrat de Ministerul Justiției.

Congresul de constituie a partidului lui Maia Sandu este preconizat pentru luna aprilie. Sondajele oferă acestor proiecte 10-14%. Unele servicii sociologice le oferă prag de trecere în viitorul parlament Partidului Popular European al lui Iurie Leancă. Iar foștii lideri de dreapta PLDM și PL au ajuns în rol de outsideri.

De aceea, liberalii sînt nevoiți să elaboreze urgent o strategie pe termen mediu (ținînd cont de pericolul alegerilor anticipate). Și să elaboreze un mesaj digerabil, pentru a se putea reabilita în ochii electoratului de dreapta.

Radicalizarea radicalilor

Experții spun că în Partidul Liberal există un grup de așa-ziși unioniști „oscilanți” și aripa radicală.

În fruntea „unioniștilor oscilanți” se află liderul PL, Mihai Ghimpu. Precum menționează analistul politic Igor Boțan, „la momentul potrivit, liberalii susțin ideea unirii cu România, însă cînd furtuna se liniștește, ei uită de unire”.

Așa s-a întîmplat nu o dată. În septembrie 2009, Mihai Ghimpu, de exemplu, a declarat că, deși în suflet e unionist și vorbește limba română, asta nu înseamnă că el pledează pentru unirea Moldovei cu România. În februarie 2010, Ghimpu a declarat că „Moldova nu se va uni niciodată cu România”. În septembrie 2012, el din nou spunea că la etapa actuală, unirea celor două state românești nu este posibilă, la fel ca și aderarea Moldovei la Uniunea Vamală. Declarații similare au răsunat și în prima jumătate a anului 2015.

În schimb, în a doua jumătate a anului trecut, Ghimpu afirma că unirea celor două țări ar soluționa toate problemele Republicii Moldova. Se lamenta că nu are cu cine realiza ideea unirii – de vină e mentalitatea cetățenilor RM și le-a dorit dușmanilor creării unui stat unitar să „piară și să moară de ciudă” pentru că „unirea oricum se va produce”.

Unii experți politici consideră că asupra electoratului liberalilor acum sînt axate un șir de proiecte politice noi. De exemplu, viitorul partid al Maiei Sandu, a cărui sarcină este să preia electoratul PL. De aceea, acum cîteva luni, din partea ex-ministrului Educației a veni un mesaj clar, folosit activ de PL: unirea Moldovei cu România are o mulțime de avantaje. Mai ales în plan economic.

Un alt pretendent la nișa politică a PL-ului este partidul „Dreapta” al fostei colege de partid a lui Mihai Ghimpu Ana Guțu. Recent, Guțu a declarat că partidul ei a fost creat nu în jurul unei persoane, ci în jurul ideii unirii cît mai grabnice a Moldovei cu România și că „toți cetățenii Republicii Moldova trebuie să conștientizeze anume necesitatea unirii Moldovei cu România drept singura posibilitate de a depăși perioada interminabilă de tranziție și de a începe o viață normală”.

Astăzi, au apărut unioniști noi, în care electoratul proromân are mai mare încredere decît în Ghimpu. În condițiile unei concurențe dure și posibilității pierderii pozițiilor ocupate anterior, potrivit unor experți, liberalii vor încerca să-și creeze imaginea unei forțe patriotice proeuropene, a cărei sarcină este să se apropie de centru și să ocupe nișa ocupată anterior de PLDM. Iar în locul lor, pe eșichierul de dreapta, ar trebui să ajungă forțele unioniste proromâne radicale.

Analistul politic Igor Boțan este sceptic în ceea ce privește perspectivele derivei PL-ului spre centru-dreapta și de ocupare a nișei politice eliberate de PLDM: „Imaginea liberalilor este șifonată. Aceasta este «mai jos de plintus», precum s-a exprimat odinioară Vladimir Nicolaevici. Ei ar putea renunța la ideea unionismului doar de dragul partenerilor – sub presiunea PDM-ului”.

„Dar cum să credem în patriotismul PL-ului, cînd reprezentantul acestuia Anatol Șalaru distruge intenționat armata, vînzînd patrimoniul acesteia, implicînd personalul Armatei Naționale în intrigi politice și eliberîndu-i din funcții pe ofițerii indezirabili?” se întreabă unul dintre interlocutorii noștri.

Iar ministrul Educației, Corina Fusu, la fel de metodic distruge sistemul de învățămînt, reduce activ statutul limbii ruse în domeniul educației, coborîndu-l la nivelul limbilor minorităților naționale, intenționează să introducă în țară justiția juvenilă și stimulează activ tineretul să-și facă studiile în instituțiile de învățămînt din România, prejudiciind astfel infrastructura instituției pe care o conduce.

Sau cum să credem recentelor inițiative ecologice ale liberalilor „Să interzicem tăierea pădurilor”, „Să interzicem exportul de lemn”, „Să interzicem pescuitul industrial pe Nistru și Prut”, „Să interzicem pungile din plastic”, dacă primarul general al Chișinăului, vicepreședintele PL Dorin Chirtoacă, pe timpul mandatului său, a lipsit orașul de 15% din plantațiile verzi și a organizat o adevărată catastrofă ecologică – rampa de deșeuri la mina Purcel, iar la nivel de țară, liberalii lui Mihai Ghimpu au devenit inițiatorii majorării vîrstei automobilelor pentru import și introducerea vinietelor fără termen, în rezultatul căreia țara se va transforma într-o rampă de automobile vechi din Europa?

Nici politologul Bogdan Țîrdea nu crede în victoria aripii „moderate” în cadrul Partidului Liberal.

„Eu cred că, în cele din urmă, în PL va cîștiga aripa unionistă radicală, condusă de Anatol Șalaru. Ratingurile liberalilor scad, ei au nevoie să se reabiliteze și să atragă atenția electoratului de dreapta. Însă Ghimpu nu va mai putea continua jocul de-a opoziția în guvern – nu-i vor mai permite. Centrul Național Anticorupție e gata să acționeze la primul semnal: 60 de dosare penale la Primărie nu-s de glumă”.

De aceea, consideră politologul, pe măsura reformatării eșichierului de dreapta și a posibilității desfășurării alegerilor anticipate, liberalii vor începe forțarea ideii unionismului și vor deveni „cei mai fervenți adepți ai NATO”. Imaginea lor e subminată, iar ei vor face totul pentru a se menține.

 

SURSA: NOI.MD

Related Articles

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *